- pozitivísm
- s. n.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
pozitivísm
Look at other dictionaries:
pozitivism — POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic din sec. XIX XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, susţinând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent în… … Dicționar Român
pozitivist — POZITIVÍST, Ă, pozitivişti, ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Adept al pozitivismului. 2. adj. Care aparţine pozitivismului, care se referă la pozitivism, specific pozitivismului. ♦ (Rar) Realist. – Din fr. positiviste. Trimis de ana zecheru, 13 … Dicționar Român
POSITIVISME — Le rapport du positivisme aux sciences positives est fondamentalement affirmé par Littré et confirmé par Auguste Comte. Littré écrit dans son Dictionnaire de la langue française (1863 1870): «Philosophie positive : se dit d’un système… … Encyclopédie Universelle
neopozitivism — NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenţie deosebită cunoaşterii raţionale şi logicii, precum şi analizei logice a limbajului ştiinţei. [pr.: ne o ] – Din fr. néo positivisme. Trimis de LauraGellner, 09.06.2004. Sursa:… … Dicționar Român
practicism — PRACTICÍSM s.n. Înclinare (exagerată) spre activitatea practică. ♦ Simţ, spirit practic. – Practică + suf. ism. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRACTICÍSM s. v. pozitivism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
